DUBROVNIK CEL BATRAN SI SERILE DE AUR
Piata Centrala, miezul orasului.
Am fost in Dubrovnik de un 1 mai. Cred ca in 2010. Vreme numai buna de bantuit, nici cald, nici frig, cu un pic de nor, da' nu foarte dusmanos.
Centrul nervos al orasului este, ca in orice fosta cetate devenita oras modern, chiar cetatea in sine. Care e extrem de bine intretinuta, totul e impecabil - si pe sus (ziduri, cladiri etc), si pe jos (caldaramul de piatra cubica lucea pur si simplu) - si care are farmecul oraselelor medievale readuse la viata de banii de la UNESCO (da, Dubrovnikul vechi e in patrimoniul UNESCO).
Orasul se lauda cu cea mai veche spiterie din Europa care inca functioneaza, si pe care o poti vizita daca vrei sa te dai mare cand te-ntorci acasa. In rest, nu-i mare lucru de capul ei. Da' merita bifata, ca nu-ti mananca mult timp si e cumva in drum. Farmacia e de prin 1317, e a treia ca vechime din Europa si, cum ziceam, e singura ramasa din care mai poti cumpara medicamente si azi. Fiind in drumul croazierelor de pe Mediterana, o sa te lovesti cam la orice pas de haitele traditionale de mosneguti aratosi de prin vest - asta asa, ca sa stii si sa nu te enervezi la fata locului.. Oricum, aerul de relax e cuvantul de ordine prin zona, pe zi oamenii zac la o cafea, un dulce bun, la un spritz usor de dup-amiaza sau se fatzaie de colo-colo pe strazi.
De la intrare, cumva spre stanga, zidul cetatii urca binisor si abrupt, dar nu stim sa-ti zicem mare lucru despre ce se vede de-acolo, ca n-am avut vana sa ne cataram pana sus, mai ales ca ne facusem norma de panorame chiar inainte de a intra in oras, dinspre Muntenegru. E acolo un punct de belvedere foarte misto, de unde se vede toata cetatea, cu portul si tot ce mai e de vazut de sus, asa ca partea cu zidurile nu ne-a mai atras chiar atat de tare si am renuntat la ea. Da' daca ai vreme, te tin picioarele si nu te bantuie zdravan dorul de scoici, hamsii prajite si alte mici dihanii maritime si comestibile, cred ca nu-i rau sa te cateri sa tragi niste poze si de-acolo.
Centrul nervos al orasului este, ca in orice fosta cetate devenita oras modern, chiar cetatea in sine. Care e extrem de bine intretinuta, totul e impecabil - si pe sus (ziduri, cladiri etc), si pe jos (caldaramul de piatra cubica lucea pur si simplu) - si care are farmecul oraselelor medievale readuse la viata de banii de la UNESCO (da, Dubrovnikul vechi e in patrimoniul UNESCO).
Orasul se lauda cu cea mai veche spiterie din Europa care inca functioneaza, si pe care o poti vizita daca vrei sa te dai mare cand te-ntorci acasa. In rest, nu-i mare lucru de capul ei. Da' merita bifata, ca nu-ti mananca mult timp si e cumva in drum. Farmacia e de prin 1317, e a treia ca vechime din Europa si, cum ziceam, e singura ramasa din care mai poti cumpara medicamente si azi. Fiind in drumul croazierelor de pe Mediterana, o sa te lovesti cam la orice pas de haitele traditionale de mosneguti aratosi de prin vest - asta asa, ca sa stii si sa nu te enervezi la fata locului.. Oricum, aerul de relax e cuvantul de ordine prin zona, pe zi oamenii zac la o cafea, un dulce bun, la un spritz usor de dup-amiaza sau se fatzaie de colo-colo pe strazi.
De la intrare, cumva spre stanga, zidul cetatii urca binisor si abrupt, dar nu stim sa-ti zicem mare lucru despre ce se vede de-acolo, ca n-am avut vana sa ne cataram pana sus, mai ales ca ne facusem norma de panorame chiar inainte de a intra in oras, dinspre Muntenegru. E acolo un punct de belvedere foarte misto, de unde se vede toata cetatea, cu portul si tot ce mai e de vazut de sus, asa ca partea cu zidurile nu ne-a mai atras chiar atat de tare si am renuntat la ea. Da' daca ai vreme, te tin picioarele si nu te bantuie zdravan dorul de scoici, hamsii prajite si alte mici dihanii maritime si comestibile, cred ca nu-i rau sa te cateri sa tragi niste poze si de-acolo.
Cetatea Dubrovnikului venind de sus, dinspre Muntenegru
Zidurile se-ntind ca un estuar de piatra grea catre portul vechi, plin cu barcute obosite care taraie turisti la fel de obositi de jur-imprejurul orasului. N-am fost cu barcutele, nici n-am auzit povesti despre cum ar putea sa fie frumoasa excursie, da' nu ni s-a parut vreo mare smecherie, sa spunem drept.
Estuarul asta de pereti lungi si-nalti e taiat la mijloc de o bisectoare - care e strada principala si pe unde se plimba tot turistul dubrovnicean - din care ies perpendicular - da' perpendicular pe genul trasate cu rigla - niste alte stradute, mult mai inghesuite, si, desigur, si mult mai misto. E, pe stradutele-astea e nebunie: gasesti impestritate carciumi de toate soiurile si de toate bugetele, cu case de oameni care si-atarna boarfele la uscat, cu cluburi smechere si mai putin smechere, cu buticuri Lacoste sau Gucci si cu luzari zdranganind la cate-o chitara stirba. Foarte misto, face toti banii s-o lalai vreme de juma de zi dand dintr-o straduta intr-alta.
Estuarul asta de pereti lungi si-nalti e taiat la mijloc de o bisectoare - care e strada principala si pe unde se plimba tot turistul dubrovnicean - din care ies perpendicular - da' perpendicular pe genul trasate cu rigla - niste alte stradute, mult mai inghesuite, si, desigur, si mult mai misto. E, pe stradutele-astea e nebunie: gasesti impestritate carciumi de toate soiurile si de toate bugetele, cu case de oameni care si-atarna boarfele la uscat, cu cluburi smechere si mai putin smechere, cu buticuri Lacoste sau Gucci si cu luzari zdranganind la cate-o chitara stirba. Foarte misto, face toti banii s-o lalai vreme de juma de zi dand dintr-o straduta intr-alta.
Portul Vechi
"Panorama Booooot! Panorama Boooot! Glass boot trip! Come, come! Panorama Booot!" - e, cam cu asta te alegi daca te prinde pranzul in portul vechi. Si n-are cum sa nu te prinda, daca ai bananait printre strazi si te paleste foamea. Normal ca majoritatea carciumilor au meniuri de-alea de pranz, cu doi lei-trei bani meniul complet, da' noi am avut noroc, ne-am asezat la masa la un soi de cantina, asa, unde-am mancat niste scoici foaaaarte bune, care n-au fost nici asa ieftine ca meniul zilei, da' nici nu ne-au indoit la buzunar. Decent, si mai ales surprinzator de bun pentru locul ala, predestinat pentru tourist traps.
In rest, portul e micutz, cam obosit si cam turistic, dupa mintea noastra. Ma rog, iti ia 5-10 minute din piata pana la el, asa ca nu-i mare deranj sa dai roata prin jurul lui.
In rest, portul e micutz, cam obosit si cam turistic, dupa mintea noastra. Ma rog, iti ia 5-10 minute din piata pana la el, asa ca nu-i mare deranj sa dai roata prin jurul lui.
Stari Grad pe seara
Straduta centrala, ramasa pustie in miez de noapte.
Pana pe la 11-12, e forfota traditionala - carciumile sunt pline ochi, lumea zumzaie in toate limbile pamantului, in vreme ce pestii prajiti, gandacii de apa de tot felul sau - pe varianta mai ieftina - feliile de pizza la 10kune bucata - se amesteca vartos cu vinul de Grasevina, sau cu berea Karlovačko. Dup-aia, cam pana-n miezul noptii, incepe alungarea organizata si bine planuita. Rar gasesti ceva deschis dupa miezul noptii, si chiar si-atunci, sansele sa mai prinzi ceva de pe la bucatarie sunt extrem de mici. In schimb, mai prinzi cate-o pizza ieftina pe la colt de strada, daca n-ai apucat sa mananci ceva.
Dupa miezul noptii, actiunea se muta pe stradutele si in pietele laterale. Baruri doldora, cu muzicile bubuind, trupe live care canta in piatete, lumea care danseaza liber sau care pur si simplu sta cu un pahar in fata fredonand marunt ce canta baietii aia - atmosfera e foarte misto si foarte libera. Noi n-am fost in full-season si nu era extrem de aglomerat, ba chiar era destul de aerisit, dar putem lesne sa ne-inchipuim ca in sezon e mult mai vie treaba. E drept, si mult mai multa inghesuiala. Da'... deh, nu poti sa le ai pe toate, asa ca, in functie de ce iti doresti, vezi si tu ce si cum. Oricum, nici macar la inceput de mai, cand am fost noi, nu era deloc plictiseala...