PONTA DA PIEDADE. Cel mai frumos loc din Algarve. Punct.
Da, ne trebuie ceva curaj sa zicem una ca asta. Si da, iata ca si spunem. Desi Algarvele asta e o nebunie de sus pana jos. Si desi la coltul lui - si al Europei - sta insusi Cabo Sao Vicente. Si desi in mijlocul lui sta una dintre cele mai frumoase plaje pe care-am avut bafta sa calcam - Praia de los Tres Hermaos - in Alvor, langa Praia da Rocha.
Ei, bine, da, Ponta de Piedade este altceva. Mult de altceva.
Aruncata parca la misto sub poalele farului de mai jos de Lagos, ciozvarta asta de munticel te cam rupe-n doua cu soiul in care ti se asaza, frant si abrupt, la picioare. Parc-ai zice ca mamica natura s-a jucat aiurea cu croseta si, ca o mamaie neatenta, a impletit stramb pietroaie galbioare cu niste apa verzuliu-albastra, cand mai marunt, cand mai rar. Cand cu ochiurile mai indesate, cand cu ochiurile mai aerisite. Si e-te-asa i-a rezultat dracaria asta de delushor, pe care urmeaza tu sa te cateri de nebun, ca sa te uiti in zarea Alvorului (in stanga) sau a Sagresului (in dreapta)..
CUM AJUNGI
Nu-i mare lucru, drept sa-ti zicem. Cum iesi din Lagos spre Cabo Sao Vicente, dupa ce te-ai balacit un pic la Praia Camilo, mergi un picut si o sa vezi semne catre Farol de Ponta da Piedade. Lasi masina sus, in parcarea din fata farului, ai grija sa nu cumva sa uiti aparatul, camera samd, si-ai pornit. Grija mare cu ce te-ncalti. Nu slapi (poti sa ti-i pui intr-un rucsac pentru plimbarea cu barca printre grote), nu papuci. Nu de alta, da' malurile locului sunt abrupte pe bune si chiar risti sa-ti rupi gatul daca esti cu niste flinca-flinca in picioare.
CE SA FACI
Ha! Pai, intai de toate, aproape sigur o sa iei la calarit toate crestele pe-acolo. O sa te zgaiesti in sus si-n jos. O sa topai. O sa sperii pescarusii. O sa faci poze. Pe malul coltului asta de deal. Pe cocoasa aluilalt. Cu marea in spate. Cu farul in spate. Cu grota in spate. Cu scoicile gasite pe jos, la 50 de metri inaltime (dap...). Cu barcutzele. Fara barcutzele. Si tot asa.
Dupa ce-o sa te saturi de zbantzuiala de pe o cocoasa de mal pe alta, cel mai probabil n-o sa te lase inima sa pleci asa repede, asa ca o sa dai o tura cu barcile care sunt in josul scarilor aproape de intrarea catre far (vezi ca si alea sunt la fel de abrupte). 10 euro tura. O nimica toata. Si-o te plimbe domnii barcagii sa-ti arate pietroaiele si-o sa-ti explice cum ca fiecare are numele ei - uite-aici e Camila, asta-i Sfinxu', astia-s Indragostitii si Sarutul lor. Si-o sa faci poze iarasi. Si-o sa te-ntorci. Si-o sa te mai uiti de sus inc-o data si-inc-o data si "mai fac una si mergem, jur!"
CAND SA TE DUCI
Oricand, da' nu in mijlocul zilei, ca sa te bucuri de soarele care cade piezis printre pietre, grote si alte alea.
Ei, bine, da, Ponta de Piedade este altceva. Mult de altceva.
Aruncata parca la misto sub poalele farului de mai jos de Lagos, ciozvarta asta de munticel te cam rupe-n doua cu soiul in care ti se asaza, frant si abrupt, la picioare. Parc-ai zice ca mamica natura s-a jucat aiurea cu croseta si, ca o mamaie neatenta, a impletit stramb pietroaie galbioare cu niste apa verzuliu-albastra, cand mai marunt, cand mai rar. Cand cu ochiurile mai indesate, cand cu ochiurile mai aerisite. Si e-te-asa i-a rezultat dracaria asta de delushor, pe care urmeaza tu sa te cateri de nebun, ca sa te uiti in zarea Alvorului (in stanga) sau a Sagresului (in dreapta)..
CUM AJUNGI
Nu-i mare lucru, drept sa-ti zicem. Cum iesi din Lagos spre Cabo Sao Vicente, dupa ce te-ai balacit un pic la Praia Camilo, mergi un picut si o sa vezi semne catre Farol de Ponta da Piedade. Lasi masina sus, in parcarea din fata farului, ai grija sa nu cumva sa uiti aparatul, camera samd, si-ai pornit. Grija mare cu ce te-ncalti. Nu slapi (poti sa ti-i pui intr-un rucsac pentru plimbarea cu barca printre grote), nu papuci. Nu de alta, da' malurile locului sunt abrupte pe bune si chiar risti sa-ti rupi gatul daca esti cu niste flinca-flinca in picioare.
CE SA FACI
Ha! Pai, intai de toate, aproape sigur o sa iei la calarit toate crestele pe-acolo. O sa te zgaiesti in sus si-n jos. O sa topai. O sa sperii pescarusii. O sa faci poze. Pe malul coltului asta de deal. Pe cocoasa aluilalt. Cu marea in spate. Cu farul in spate. Cu grota in spate. Cu scoicile gasite pe jos, la 50 de metri inaltime (dap...). Cu barcutzele. Fara barcutzele. Si tot asa.
Dupa ce-o sa te saturi de zbantzuiala de pe o cocoasa de mal pe alta, cel mai probabil n-o sa te lase inima sa pleci asa repede, asa ca o sa dai o tura cu barcile care sunt in josul scarilor aproape de intrarea catre far (vezi ca si alea sunt la fel de abrupte). 10 euro tura. O nimica toata. Si-o te plimbe domnii barcagii sa-ti arate pietroaiele si-o sa-ti explice cum ca fiecare are numele ei - uite-aici e Camila, asta-i Sfinxu', astia-s Indragostitii si Sarutul lor. Si-o sa faci poze iarasi. Si-o sa te-ntorci. Si-o sa te mai uiti de sus inc-o data si-inc-o data si "mai fac una si mergem, jur!"
CAND SA TE DUCI
Oricand, da' nu in mijlocul zilei, ca sa te bucuri de soarele care cade piezis printre pietre, grote si alte alea.