PELOURINHO. CENTRUL CU PISTOLUL LA BRAU.
Salvador de Bahia. Primaria.
Din pacate, in Salvador, capitala statului Bahia, n-am stat decat o zi si-o noapte. Asa ca n-avem cum sa va povestim decat despre centrul orasului. Care se cheama Pelourinho. Care e un fel de centrul istoric al orasului. Care isi trage numele de la piata unde erau biciuti sclavii (pelourinho inseamna fix "stalpul infamiei", ala de care erau legati dusmanii poporului inainte de a fi dati exemplu societatii, cum ca sa nu faca la fel ca ei). Si care este cea mai unsafe zona in care ne-am aflat vreodata.
Chiar daca politistii stau la fiecare colt de strada, literalmente (sau tocmai de-aia). Si chiar daca politistii aia sunt inarmati, tot literalmente, pana-n dinti. Ca sa fim foarte exacti, echipamentul standard arata de felul urmator: vesta antiglont, pistol stanga-dreapta, cel putin unul dintre ele cu tocul desfacut; cutite- cate unul la fiecare picior, tot asa - unul desfacut. In pachetul extra, mai intalneai si cate-o mitraliera trasa peste piept, da' asta numa' din doi in doi. In plus fata de toate astea, pietele centrale erau "marcate" cu cate-o masina de interventie, care avea intr-ansa, in afara de toate sistemele de supraveghere, si un perete care-arata cam ca-n filmele de superactiune/comando - numai tunurile le lipseau de pe peretele-ala. Desi, sincer, am vazut intr-o masina de-asta inclusiv un lansator de grenade..
E, in acest peisaj idilic urmeaza sa-ti petreci dumneata, turistule romano-european, cele cateva ore/ zile de plimbare prin interesantul centru istoric din Salvador. Asta-nseamna ca o sa umbli cu banii-n chiloti, cu aparatul foto infipt in cel mai ascuns cotlon al rucsacului si vei sta cu ochii pe cel de langa tine ca pe butelie. Toate acestea inclusiv pentru ca (aproape) orice localnic cu care te vei intalni iti va zice sa le faci daca vrei sa nu ramai fara parale/camera/partener. Da' sa trecem si la ce poti face, totusi in frumosul centru de oras. Care, dincolo de toate cele, chiar e foarte frumos.
Chiar daca politistii stau la fiecare colt de strada, literalmente (sau tocmai de-aia). Si chiar daca politistii aia sunt inarmati, tot literalmente, pana-n dinti. Ca sa fim foarte exacti, echipamentul standard arata de felul urmator: vesta antiglont, pistol stanga-dreapta, cel putin unul dintre ele cu tocul desfacut; cutite- cate unul la fiecare picior, tot asa - unul desfacut. In pachetul extra, mai intalneai si cate-o mitraliera trasa peste piept, da' asta numa' din doi in doi. In plus fata de toate astea, pietele centrale erau "marcate" cu cate-o masina de interventie, care avea intr-ansa, in afara de toate sistemele de supraveghere, si un perete care-arata cam ca-n filmele de superactiune/comando - numai tunurile le lipseau de pe peretele-ala. Desi, sincer, am vazut intr-o masina de-asta inclusiv un lansator de grenade..
E, in acest peisaj idilic urmeaza sa-ti petreci dumneata, turistule romano-european, cele cateva ore/ zile de plimbare prin interesantul centru istoric din Salvador. Asta-nseamna ca o sa umbli cu banii-n chiloti, cu aparatul foto infipt in cel mai ascuns cotlon al rucsacului si vei sta cu ochii pe cel de langa tine ca pe butelie. Toate acestea inclusiv pentru ca (aproape) orice localnic cu care te vei intalni iti va zice sa le faci daca vrei sa nu ramai fara parale/camera/partener. Da' sa trecem si la ce poti face, totusi in frumosul centru de oras. Care, dincolo de toate cele, chiar e foarte frumos.
Salvador, portul turistic
Infipt in gura golfului Dos Todos os Santos (Golful Tuturor Sfintilor, pentru cine nu se prinde) - cel mai mare golf din toata Brazilia - Salvadorul (de Bahia) e, ca toate capitalele de state braziliene, enorm. A fost prima capitala a Braziliei, pe vremea cand comertul cu sclavi era in floare, adica pana pe la mijlocul anilor 1700. Dup-aia, capitala s-a mutat la Rio. Si mai dup-aia, cand baietii au construit Brasilia (orasul) fix ca sa aiba si ei un Washington al lor, capitala s-a dus acolo.
Sa ne-ntoarcem, totusi, la Salvador, care este cel de-al treilea oras al Braziliei, dupa Sao Paolo si Rio. Desi n-are decat vreo 3milioane jumate de suflete, orasul e-ntins pe multi-multi-multi kilometri. Si, mai mult decat atat, e ridicat si pe verticala, in sensul in care are o Cidade Baixa si o Cidade Alta, unde e si centrul istoric (Pelourinho). Cidade Baixa este zona care e la nivelul marii si unde se-ntampla cea mai mare parte a traficului, iar in bucata Alta se ajunge in mod destul de complicat, doar pe niste strazi cu sens unic, pe care am observat ca numai localnicii si taximetristii le pot nimeri (aproape) fara greseala. Dar, mai mult despre asta, mai jos, la Transport.
Si, daca tot e sa-mpartim orasul, atunci trebuie spus si faptul ca, dincolo de mizeria din Cidade Alta, am intalnit in drumul spre aeroport foarte multe zone noi, spalate si curate, cu blocuri abia scoase din macara, cu tone de mall-uri (ba chiar cica Salvador Shopping a luat locul 3 intre mall-urile lumii vreo 2 ani la rand) si, mai ales, extrem de multe universitati. Pentru ca, da, Salvador de Bahia pare ca este centrul cultural al Braziliei. Aici se aduna studentimea tarii si nu numai, fiindca am intalnit multi straini, de prin toate cotloanele lumii, veniti sa studieze in Salvador. Da, stim ca suna ciudat, dar cam asa se-ntampla, totusi.
Sa ne-ntoarcem, totusi, la Salvador, care este cel de-al treilea oras al Braziliei, dupa Sao Paolo si Rio. Desi n-are decat vreo 3milioane jumate de suflete, orasul e-ntins pe multi-multi-multi kilometri. Si, mai mult decat atat, e ridicat si pe verticala, in sensul in care are o Cidade Baixa si o Cidade Alta, unde e si centrul istoric (Pelourinho). Cidade Baixa este zona care e la nivelul marii si unde se-ntampla cea mai mare parte a traficului, iar in bucata Alta se ajunge in mod destul de complicat, doar pe niste strazi cu sens unic, pe care am observat ca numai localnicii si taximetristii le pot nimeri (aproape) fara greseala. Dar, mai mult despre asta, mai jos, la Transport.
Si, daca tot e sa-mpartim orasul, atunci trebuie spus si faptul ca, dincolo de mizeria din Cidade Alta, am intalnit in drumul spre aeroport foarte multe zone noi, spalate si curate, cu blocuri abia scoase din macara, cu tone de mall-uri (ba chiar cica Salvador Shopping a luat locul 3 intre mall-urile lumii vreo 2 ani la rand) si, mai ales, extrem de multe universitati. Pentru ca, da, Salvador de Bahia pare ca este centrul cultural al Braziliei. Aici se aduna studentimea tarii si nu numai, fiindca am intalnit multi straini, de prin toate cotloanele lumii, veniti sa studieze in Salvador. Da, stim ca suna ciudat, dar cam asa se-ntampla, totusi.
CUM AJUNGI
Padure de bambus la iesirea din aeroport.
De buna-seama, cel mai simplu e pe baza de avion. Nu de alta, dar altminteri distantele te smintesc. Si drumurile din Brazilia nu sunt vestite chiar pentru calitatea lor imbietoare... Zborurile, totusi, functioneaza destul de ok, iar preturile se-nvart pe la 130-200 de euro pentru Rio-Salvador, cu TAM. Mai poti incerca si Avianca, sau WEBJET, dupa cum ti se arata. Noi am mers cu TAM-ul, ca ne-a convenit orarul de zbor.
Aeroportul e la vreo 30 km de oras, ceea ce n-ar fi infiorator daca n-ai nimeri in plin rush hour. Ei bine, in ceea ce ne priveste, aterizand la 6 seara, am ajuns in centru abia pe la 7jumate-8, stand aproape doua ore intr-un trafic pe langa care ala din Bangkok e pistol cu apa. Si, desi nu-i chiar asa o nenorocire in sine, e bine sa stiti la planificare, daca o fi cazul.
Adaugati la partea cu planificarea si ca ar fi bine sa aveti si hotelurile luate de dinainte. Nu de alta, dar inclusiv taximetristii sunt ingroziti de faptul ca trebuie sa va poarte pe timp de noapte prin Pelourinho. Si asta fiindca, dincolo de teama ca vor fi saltati turistii din masina lor, le e si greu sa se strecoare pe stradutze, dintre care cele mai multe sunt fie cu sensuri unice care se schimba de la o zi la alta, fie inchise pe motiv de noapte. Concluzie, daca mergeti sa stati in centrul istoric, sa fiti pregatiti cam cu tot ce va trebuie: nume de hotel, adresa, eventual si o harta a zonei.
Aeroportul e la vreo 30 km de oras, ceea ce n-ar fi infiorator daca n-ai nimeri in plin rush hour. Ei bine, in ceea ce ne priveste, aterizand la 6 seara, am ajuns in centru abia pe la 7jumate-8, stand aproape doua ore intr-un trafic pe langa care ala din Bangkok e pistol cu apa. Si, desi nu-i chiar asa o nenorocire in sine, e bine sa stiti la planificare, daca o fi cazul.
Adaugati la partea cu planificarea si ca ar fi bine sa aveti si hotelurile luate de dinainte. Nu de alta, dar inclusiv taximetristii sunt ingroziti de faptul ca trebuie sa va poarte pe timp de noapte prin Pelourinho. Si asta fiindca, dincolo de teama ca vor fi saltati turistii din masina lor, le e si greu sa se strecoare pe stradutze, dintre care cele mai multe sunt fie cu sensuri unice care se schimba de la o zi la alta, fie inchise pe motiv de noapte. Concluzie, daca mergeti sa stati in centrul istoric, sa fiti pregatiti cam cu tot ce va trebuie: nume de hotel, adresa, eventual si o harta a zonei.
UNDE SA STAI
E, si daca tot am ajuns la capitolul hoteluri in Pelourinho, hai sa detaliem.
In primul rand, centrul asta istoric (protejat de UNESCO, apropo...) inseamna miezul - care e fix Pelourinho - dar mai are si niste stradute de jur-imprejur, care nu se-nscriu fix in perimetrul marcat de UNESCO. In bucata de Pelourinho asteapta-te sa dai peste suta de euro pe noapte pe niste camere in cladiri coloniale, sau in boutique-hoteluri mai fitzoase. Daca iesi putin din dreptunghiul cu pricina, ai sanse sa cobori si catre 50-60 de euro pentru un loc decent. Noi am nimerit in prima noapte (pe cautatelea, nu mers la punct ochit/ punct lovit) intr-un cotetz care arata foarte dragutz pe dinafara si in spatiile comune, dar unde camera era de tip la tzara la bunica. E drept, am si dat doar vreo 60 de euro, parca, dar nu stim daca am mai incerca inca o data tot acolo. Locul se cheama Pousada Solar des Artes. La intoarcerea din Morro de Sao Paulo, insa, am stat mult mai bine si mult mai in centru, respectiv chiar in Praca da Se (miezul orasului), la un hotelash foarte cochet, Bahia Cafe. Il recomandam.
Alte variante, mai "turistice", se leaga de statul in hotelurile-mamut de pe plaja, intr-o zona necontaminata de "parfumurile" violente si amenintatoare ale locului. Acolo cam toate sunt all-inclusive, iar daca vrei sa stai mai mult si nu vrei sa te imbacsesti cu senzatia de nesiguranta pe care am simtit-o noi, probabil ca in zona aia, din afara orasului, e alegerea mai potrivita pentru un sejur linistit. Plus ca o sa fii si pe malul apei.
In primul rand, centrul asta istoric (protejat de UNESCO, apropo...) inseamna miezul - care e fix Pelourinho - dar mai are si niste stradute de jur-imprejur, care nu se-nscriu fix in perimetrul marcat de UNESCO. In bucata de Pelourinho asteapta-te sa dai peste suta de euro pe noapte pe niste camere in cladiri coloniale, sau in boutique-hoteluri mai fitzoase. Daca iesi putin din dreptunghiul cu pricina, ai sanse sa cobori si catre 50-60 de euro pentru un loc decent. Noi am nimerit in prima noapte (pe cautatelea, nu mers la punct ochit/ punct lovit) intr-un cotetz care arata foarte dragutz pe dinafara si in spatiile comune, dar unde camera era de tip la tzara la bunica. E drept, am si dat doar vreo 60 de euro, parca, dar nu stim daca am mai incerca inca o data tot acolo. Locul se cheama Pousada Solar des Artes. La intoarcerea din Morro de Sao Paulo, insa, am stat mult mai bine si mult mai in centru, respectiv chiar in Praca da Se (miezul orasului), la un hotelash foarte cochet, Bahia Cafe. Il recomandam.
Alte variante, mai "turistice", se leaga de statul in hotelurile-mamut de pe plaja, intr-o zona necontaminata de "parfumurile" violente si amenintatoare ale locului. Acolo cam toate sunt all-inclusive, iar daca vrei sa stai mai mult si nu vrei sa te imbacsesti cu senzatia de nesiguranta pe care am simtit-o noi, probabil ca in zona aia, din afara orasului, e alegerea mai potrivita pentru un sejur linistit. Plus ca o sa fii si pe malul apei.
CE SA FACI
Mercado Modelo, in stanga. Elevador Lacerda, in centru. Primaria, cupola din dreapta.
Cum ziceam, noi n-am apucat sa vedem tot ce se poate vedea in Salvador, ca n-am stat indeajuns (ne astepta Morro...). Totusi, cateva recomandari putem sa-ti insiram.
In primul rand, ia Pelourinho la pas. E foarte colorat, foarte viu, foarte vesel. Cu toate cele "unsafe" din el. Ai cateva cladiri de pe la 1600 care inca stau in picioare. Ai pietele care-s foarte animate. Ai, desigur, oamenii. Cu toate bubele care-i marcheaza, tovarasii din Bahia sunt printre cei mai veseli din toata Brazilia. Asa ca ai sa auzi cantecele de tip "Bahie, mandra gradina" cam la orice colt din sat. Zi si noapte. Precum si noapte si zi. Ai sa-i vezi si cum zac pe cate-o bancuta, fara sa faca nimic. Tot zi si noapte. Asta, evident, fiind valabil pentru aia care nu dau in cap pentru cate-o bila de coca la colt de strada.
Capoeira este si ea nascuta tot in Bahia, la fel cum si primele scoli "oficiale" care au promovat stilul s-au nascut tot aici. Drept pentru care asteapta-te sa vezi si cateva reprezentatii de gen in multe locuri. Si mai asteapta-te sa vezi multe scoli unde poti intra sa urmaresti un antrenament. Ar putea fi un chip interesant sa petreci o ora, daca ai chef.
E usor sa ajungi si la "landmark"-ul numit Elevador Lacerda - partea misto a liftului asta fiind ca are vreo 140 de ani (e inaugurat in 1873). In rest, e un biet lift obosit, prafuit si pentru care mai trebuie sa si platesti, care leaga centrul istoric de sus cu Mercado Modelo. Asta din urma fiind piata din gura portului, o fosta cladire a vamii, construita pe la 1860. In ziua de azi, cladirea foloseste drept loc de cumparat bilete + imbarcat catre diferite destinatii unde se poate ajunge pe baza de vapor. E un fel de gara fluviala din Galati, sa zicem. In fata ei, insa, e un soi de talcioc foarte colorat, impanzit cu tot felul de dracii, de la fructe carora nu le stii numele, pana la giumbuslucuri de artizanat pe care ti le poti aduce in tara sub forma de suvernir smecher, handmade. Unde mai pui ca si preturile sunt de talcioc, adica mai nimic.
Dincolo de aceste minunate obiective turistice, centrul istoric al Salvadorului mai are de oferit (toate se pot face la pas), dupa cum urmeaza: vreo 3-4 biserici vechi portugheze - dintre care una e foarte baroca si cu multe detalii faine pe si in ea (o cheama Igreja de Sao Francisco), iar alta e si mai bibilita (Biserica Catolica a Ordinului Terceira); multa buticaraie cu lucruri destul de interesante (tablourile lor sunt foarte viu colorate), alte zeci de cladiri ponosite in curs de renovare, precum si cele mai multe magazine de muzica pe care le-am intalnit vreodata. Daca ratacesti vreo juma de ora prin jurul Primariei, o sa-ntelegi ce vrem sa spunem.
In primul rand, ia Pelourinho la pas. E foarte colorat, foarte viu, foarte vesel. Cu toate cele "unsafe" din el. Ai cateva cladiri de pe la 1600 care inca stau in picioare. Ai pietele care-s foarte animate. Ai, desigur, oamenii. Cu toate bubele care-i marcheaza, tovarasii din Bahia sunt printre cei mai veseli din toata Brazilia. Asa ca ai sa auzi cantecele de tip "Bahie, mandra gradina" cam la orice colt din sat. Zi si noapte. Precum si noapte si zi. Ai sa-i vezi si cum zac pe cate-o bancuta, fara sa faca nimic. Tot zi si noapte. Asta, evident, fiind valabil pentru aia care nu dau in cap pentru cate-o bila de coca la colt de strada.
Capoeira este si ea nascuta tot in Bahia, la fel cum si primele scoli "oficiale" care au promovat stilul s-au nascut tot aici. Drept pentru care asteapta-te sa vezi si cateva reprezentatii de gen in multe locuri. Si mai asteapta-te sa vezi multe scoli unde poti intra sa urmaresti un antrenament. Ar putea fi un chip interesant sa petreci o ora, daca ai chef.
E usor sa ajungi si la "landmark"-ul numit Elevador Lacerda - partea misto a liftului asta fiind ca are vreo 140 de ani (e inaugurat in 1873). In rest, e un biet lift obosit, prafuit si pentru care mai trebuie sa si platesti, care leaga centrul istoric de sus cu Mercado Modelo. Asta din urma fiind piata din gura portului, o fosta cladire a vamii, construita pe la 1860. In ziua de azi, cladirea foloseste drept loc de cumparat bilete + imbarcat catre diferite destinatii unde se poate ajunge pe baza de vapor. E un fel de gara fluviala din Galati, sa zicem. In fata ei, insa, e un soi de talcioc foarte colorat, impanzit cu tot felul de dracii, de la fructe carora nu le stii numele, pana la giumbuslucuri de artizanat pe care ti le poti aduce in tara sub forma de suvernir smecher, handmade. Unde mai pui ca si preturile sunt de talcioc, adica mai nimic.
Dincolo de aceste minunate obiective turistice, centrul istoric al Salvadorului mai are de oferit (toate se pot face la pas), dupa cum urmeaza: vreo 3-4 biserici vechi portugheze - dintre care una e foarte baroca si cu multe detalii faine pe si in ea (o cheama Igreja de Sao Francisco), iar alta e si mai bibilita (Biserica Catolica a Ordinului Terceira); multa buticaraie cu lucruri destul de interesante (tablourile lor sunt foarte viu colorate), alte zeci de cladiri ponosite in curs de renovare, precum si cele mai multe magazine de muzica pe care le-am intalnit vreodata. Daca ratacesti vreo juma de ora prin jurul Primariei, o sa-ntelegi ce vrem sa spunem.
MUZICA SI CARNAVAL
Intrarea prozaica intr-un loc de legenda.
Ca in toata Brazilia, si in Bahia muzica e regina oraselor. Cum spuneam mai sus, o sa auzi ritmurile afro bubuind la orice colt de strada. Si, tot ca in toata Brazilia, muzica unui loc nu seamana cu cea a unui alt loc. In Salvador, de exemplu, noua directie este data de combinata samba+reggae, promovata de scoala Olodum, care-i aproape o religie in sine in Bahia. Acuma, cine-i scoala asta?
Pai, mai tineti dumneatale minte clipu' ala al lu' Michael, in care tropaia din piciorusele lui delicate inconjurat de niste neni de dadeau in niste tobe? E, nenii aia erau de la Escola Olodum, a' mai tare "bateria" (adicate trupa de percutie) din Bahia. Si una din cele mai tari din Brazilia. Care-a cantat cu Paul Simon. Si cu Sepultura. Si la finala CM de fotbal din '94. Ei, bine, in Salvador o sa gasesti insemnele scolii asteia de la pungi de plastic la semne pe cladiri. E un soi de simbol al identitatii africane a baianilor (adica locuitorii din Bahia). Poate si pentru ca, de exemplu, Salvadorul reprezinta cea mai mare comunitate de negri din afara Africii. Partea turistica din toata treaba asta e ca, in afara de faptul ca poti sa-ti iei doua-trei dracarii cu semnul Olodum pe ele, mai poti sa mergi si la niste repetitii de-ale lor, la vreme de seara (joi si duminica intrarea e gratuita), ceea ce inseamna dantzuiala garantata si urechi bubuinde inca alte 2-3 zile dupa.
Schimband putin directia, doar o chestie sa va mai spunem, chestie pe care am aflat-o cand eram acolo si pe care apoi am verificat-o si pare destul de adevarata. Pe directelea, tinem sa va informam pe aceasta cale ca Rio nu are cel mai mare carnaval din lume. Ei bine, da, el, cel mai tare carnaval din lume (certificat Guinness Book, nu asa...), se tine in februarie, in Salvador de Bahia. Cica se strang 4milioane de oameni la cinstita manifestare, insirati pe 26 de kilometri, si impartiti in 3 circuite: Patatinha (in centrul istoric), Dodo (de la Farol de Barra - plaja din sudul orasului, pana in Ondina, plaja din nord), si Osmar (care se-ntinde din centru - Campo Grande - pana in zona noua, rezidentiala - Vitoria). Asa ca, la caz ca va bate gandul de carnaval, iaca optiune de lux..
Pai, mai tineti dumneatale minte clipu' ala al lu' Michael, in care tropaia din piciorusele lui delicate inconjurat de niste neni de dadeau in niste tobe? E, nenii aia erau de la Escola Olodum, a' mai tare "bateria" (adicate trupa de percutie) din Bahia. Si una din cele mai tari din Brazilia. Care-a cantat cu Paul Simon. Si cu Sepultura. Si la finala CM de fotbal din '94. Ei, bine, in Salvador o sa gasesti insemnele scolii asteia de la pungi de plastic la semne pe cladiri. E un soi de simbol al identitatii africane a baianilor (adica locuitorii din Bahia). Poate si pentru ca, de exemplu, Salvadorul reprezinta cea mai mare comunitate de negri din afara Africii. Partea turistica din toata treaba asta e ca, in afara de faptul ca poti sa-ti iei doua-trei dracarii cu semnul Olodum pe ele, mai poti sa mergi si la niste repetitii de-ale lor, la vreme de seara (joi si duminica intrarea e gratuita), ceea ce inseamna dantzuiala garantata si urechi bubuinde inca alte 2-3 zile dupa.
Schimband putin directia, doar o chestie sa va mai spunem, chestie pe care am aflat-o cand eram acolo si pe care apoi am verificat-o si pare destul de adevarata. Pe directelea, tinem sa va informam pe aceasta cale ca Rio nu are cel mai mare carnaval din lume. Ei bine, da, el, cel mai tare carnaval din lume (certificat Guinness Book, nu asa...), se tine in februarie, in Salvador de Bahia. Cica se strang 4milioane de oameni la cinstita manifestare, insirati pe 26 de kilometri, si impartiti in 3 circuite: Patatinha (in centrul istoric), Dodo (de la Farol de Barra - plaja din sudul orasului, pana in Ondina, plaja din nord), si Osmar (care se-ntinde din centru - Campo Grande - pana in zona noua, rezidentiala - Vitoria). Asa ca, la caz ca va bate gandul de carnaval, iaca optiune de lux..
CAND SA TE DUCI
Pai, daca nu vrei neaparat la mijlocul lui februarie, de carnaval, atunci incearca sa te feresti de perioada aprilie - iulie, cand pare ca ploua pe rupte. Din august deja ploile scad la jumate, iar din septembrie pana-n februarie treaba-i buna. Cele mai bune luni, totusi, par a fi septembrie, noiembrie, ianuarie si februarie. Oricum, fiind intr-o zona tropicala, vremea e indeajuns de capricioasa incat sa ai parte de suprize chiar si atunci.
TRAFIC SI TRANSPORT
In putine locuri am intalnit trafic mai complicat ca aici. Orasul e foarte intins, si pe orizontala dar si pe verticala, asa ca e foarte usor sa ratezi intrari sau iesiri catre diferite alte intrari sau iesiri. Asa ca, dupa parerea noastra, daca te-ai gandit vreo secunda sa inchiriezi o masina, uita varianta asta. Desigur, numai daca tii la nervii si la timpul tau.
Tot asa, credem ca poti renunta si la varianta transport in comun. Autobuzele merg cand si cum vor ele si, oricum, ai mici sanse sa te prinzi care incotro duce. Exista si metrou, care insa nu ajunge in Orasul Vechi si ar putea fi de folos doar ca sa economisesti banii de taxi catre aeroport.
Cea mai convenabila (desi deloc economica) solutie este taxiul. Intreaba pe la hotel cam cat ar trebui sa te coste drumurile de colo-colo si, daca esti versat, incearca sa te tocmesti. Daca nu, asteapta-te sa fii jecmanit ca in orice tara saraca. Oricum e singura sansa sa te deplasezi catre Cidade Alta, asa ca trage aer in piept, relaxeaza-te, bucura-te de nebunia de pe strazi, de case, de lumea pe care-o vezi prin jur.
Tot asa, credem ca poti renunta si la varianta transport in comun. Autobuzele merg cand si cum vor ele si, oricum, ai mici sanse sa te prinzi care incotro duce. Exista si metrou, care insa nu ajunge in Orasul Vechi si ar putea fi de folos doar ca sa economisesti banii de taxi catre aeroport.
Cea mai convenabila (desi deloc economica) solutie este taxiul. Intreaba pe la hotel cam cat ar trebui sa te coste drumurile de colo-colo si, daca esti versat, incearca sa te tocmesti. Daca nu, asteapta-te sa fii jecmanit ca in orice tara saraca. Oricum e singura sansa sa te deplasezi catre Cidade Alta, asa ca trage aer in piept, relaxeaza-te, bucura-te de nebunia de pe strazi, de case, de lumea pe care-o vezi prin jur.