RAVELLO. Mica bijuterie cocotata-n varf de munte
Cultura, peisaje de-ti taie respiratia, castroane mari-mari-mari de tot, culoare, pini marini. Si o stare cum ca nu prea e adevarat, atata de misto e Ravello asta.
Am aflat prima data de el pe vremea cand ne minunam de lucrarile lui Escher si citeam tot ce prindeam despre el (M.C. Escher - grafician olandez, daca n-ai auzit inca de el, da un google, o sa te minunezi si tu). Escher a stat in Ravello prin 1922. Tot in Ravello si-au mai gasit adapost, fugind de vremea urata, si domni precum Wagner, Leonard Bernstein, Capote, precum si onorabilele Virginia Woolf sau Greta Garbo. Asa ca ne-asteptam sa dam peste un satuc gen Amalfi, umflat de publicitatea pe care i-au facut-o peste vreme numele grele de prin zona artistica.
Ei bine, n-a fost chiar asa. Fiindca Ravello e - pardon de expresie - fermecator. Oras de munte linistit, catarat bine de tot pe un mal drept care se pravaleste tot drept in Marea Tireniana, Ravello chiar respira un pic de boemie si un soi de duduiala artistica care ti se-nfige usurel in rasuflare.
Mult mai putin agitat si inghesuit decat oraselele-port de mai de jos (Amalfi, Positano), Ravello aduce binisor cu o Sighisoara mult mai aerisita, peste care dai din greseala intr-o zi normala, de mijloc de saptamana. Doar ca dincolo de zidurile inalte, aici ti se proptesc ochii fix in mare si in pinii marini care iti taie privelistea in felii generoase. Ca sa nu mai punem la socoteala gradinile Rufolo (absolut senzationale) si zonele verzi impecabile, pe care o sa le poti observa daca te cateri in susul satului.
Ca toate satucele italiene, si Ravello are o piata a Domului cu o catedrala micuta (nimic remarcabil), numai ca de-aici incolo se schimba filmul: pe o latura a pietei te duci spre Villa Rufolo (unde a stat si Wagner o buna bucata de vreme), la care trebuie sa ajungi obligatoriu, ca sa-i bati aleile si gradina superba, iar pe o alta te duci in sus, printr-un mic labirint de stradute impanzite cu chioscuri marunte care vand artizanat, ceramica si toate dracoveniile turistice, spre Villa Cimbrone, cu o panorama cum rar gasesti si cu o placa la intrare, despre sederea Gretei Garbo acolo, in 1938.
Iar ca sa te bucuri in liniste de toate faptele insirate mai sus, pune-ti deoparte cam juma de zi. Altfel o sa-l faci pe alergatelea, si zau c-ar fi pacat.
Am aflat prima data de el pe vremea cand ne minunam de lucrarile lui Escher si citeam tot ce prindeam despre el (M.C. Escher - grafician olandez, daca n-ai auzit inca de el, da un google, o sa te minunezi si tu). Escher a stat in Ravello prin 1922. Tot in Ravello si-au mai gasit adapost, fugind de vremea urata, si domni precum Wagner, Leonard Bernstein, Capote, precum si onorabilele Virginia Woolf sau Greta Garbo. Asa ca ne-asteptam sa dam peste un satuc gen Amalfi, umflat de publicitatea pe care i-au facut-o peste vreme numele grele de prin zona artistica.
Ei bine, n-a fost chiar asa. Fiindca Ravello e - pardon de expresie - fermecator. Oras de munte linistit, catarat bine de tot pe un mal drept care se pravaleste tot drept in Marea Tireniana, Ravello chiar respira un pic de boemie si un soi de duduiala artistica care ti se-nfige usurel in rasuflare.
Mult mai putin agitat si inghesuit decat oraselele-port de mai de jos (Amalfi, Positano), Ravello aduce binisor cu o Sighisoara mult mai aerisita, peste care dai din greseala intr-o zi normala, de mijloc de saptamana. Doar ca dincolo de zidurile inalte, aici ti se proptesc ochii fix in mare si in pinii marini care iti taie privelistea in felii generoase. Ca sa nu mai punem la socoteala gradinile Rufolo (absolut senzationale) si zonele verzi impecabile, pe care o sa le poti observa daca te cateri in susul satului.
Ca toate satucele italiene, si Ravello are o piata a Domului cu o catedrala micuta (nimic remarcabil), numai ca de-aici incolo se schimba filmul: pe o latura a pietei te duci spre Villa Rufolo (unde a stat si Wagner o buna bucata de vreme), la care trebuie sa ajungi obligatoriu, ca sa-i bati aleile si gradina superba, iar pe o alta te duci in sus, printr-un mic labirint de stradute impanzite cu chioscuri marunte care vand artizanat, ceramica si toate dracoveniile turistice, spre Villa Cimbrone, cu o panorama cum rar gasesti si cu o placa la intrare, despre sederea Gretei Garbo acolo, in 1938.
Iar ca sa te bucuri in liniste de toate faptele insirate mai sus, pune-ti deoparte cam juma de zi. Altfel o sa-l faci pe alergatelea, si zau c-ar fi pacat.
Cand sa te duci
Mid-seasonul e de baza. Daca insa te trece vreun fior cultural naprasnic, poti incerca sa te duci pe vara, cand se-ntampla Ravello Festival. In mod normal, festivalul incepe cam prin iulie (desi au fost si ani in care a-nceput la sfarsit de iunie) si tine pana pe la sfarsitul lui august. Pentru datele exacte ale fiecarui an, baga-te aici: ravellofestival.com.
Ai grija, insa: tot ce inseamna cazare/masa/suveniruri sare de dublu fata de oricare alta perioada a anului. Ca sa nu mai spunem ca trebuie sa iti cauti din timp rezervari samd, altminteri ai mari sanse sa nu mai gasesti nimic, nici chiar la preturile zburatoare de basca. Ravello e mic de tot si nu are chiar atat de multe hoteluri incat sa inghita toti oamenii care vin la festival.
Ai grija, insa: tot ce inseamna cazare/masa/suveniruri sare de dublu fata de oricare alta perioada a anului. Ca sa nu mai spunem ca trebuie sa iti cauti din timp rezervari samd, altminteri ai mari sanse sa nu mai gasesti nimic, nici chiar la preturile zburatoare de basca. Ravello e mic de tot si nu are chiar atat de multe hoteluri incat sa inghita toti oamenii care vin la festival.