Hosteria IL PINO. O carciuma cum rar gasesti.
Pino e in Praiano, un sat asezat cam la mijlocul distantei dintre Positano si Amalfi, si unde e foarte bine de stat daca te duci pe Coasta Amalfitana. Si cum noi am stat in Praiano vreo 3 zile, intr-una dintre seri am iesit in sat sa mancam oarece. Din vorba-n vorba, am ajuns la carciumioara asta pitita undeva in spatele hotelului pe care-l cheama la fel. Adica Il Pino.
Am crezut ca ne-au pacalit oamenii din sat, fiindca parea ca e restaurantul hotelului, ceea ce nu suna foarte promitator. Ei, bine, Pino chiar e restaurantul hotelului, dar e o minunatie de carciumioara. Din pacate, n-am luat aparatele cu noi, sa va aratam ce-am bagat cu nesatz in trupuri, dar merita macar sa va povestim un pic.
Locul e foarte dragutz pe dinauntru, cu tenta caramizie, foarte prietenos, cu o terasa care iti pune soarele-n pahar daca te nimeresti acolo la apus, si mai ales cu o colectie de vinuri impresionanta. Zona din jurul oraselului Positano e renumita pentru vinurile (mai ales albe) pe care le face. Iar noi am avut bafta ca tipul care are restaurantul este somelier si era in seara aia la carciuma, asa ca am aflat, de exemplu, ca vinul pe care ni l-a strecurat elegant in sufletzel si-n nota de plata - un Riesling Italian - fusese 7 ani la rand in primele 4 vinuri albe din Italia. Dupa ce am ras o sticla intreaga, a primit si voturile noastre. Si-a mai intrat una.
Dupa cum bine stie orice om caruia ii place o masa buna, mancarea nu face mare lucru fara povestile din jurul ei. Iarasi am avut bafta, caci fiind singuri in restaurant, am avut parte de toata atentia trupei de-acolo, cu care am povestit vreme de vreo 3 ore, asa ca am aflat despre Costa Amalfi mai mult decat din 7 ghiduri turistice.
Acuma, despre mancare. In primul rand, probabil ca o sa te socheze dimensiunile platourilor. Patru farfurii adanci de paste s-au chinuit sa-ncapa toate deodata pe masa. Atat de mari sunt. I-am lasat pe baieti sa ne faca ei ce au vrut, si am avut parte realmente de un festin, fiindca dincolo de faptul ca mancarea e senzationala, portiile sunt huuuuuuge (ca sa se potriveasca, probabil, cu farfuriile model 3XL...).
Apoi, dupa ce ne-au daramat cu castroanele lor de paste, ne-a pus naiba sa-ntrebam de niste peste. Normal ca nu stiam nici un nume din ce ne-au insirat ei acolo, asa ca ne-am lasat iar la mana lor. Si bine-am facut, fiindca am mancat cea mai buna saramura din viata noastra. Facuta dintr-un peste care se cheama cernia si asezata fara cusur iarasi, intr-un platou absolut imens, fara exagerare, cat o masa de doi generoasa.
Nu ne mai intindem cu povestea, caci probabil te-ai prins ca totul a fost ireprosabil. Mai ales ca n-a fost nici foarte-foarte scump - pe la vreo 300 de eurici pentru 4 oameni, cu 2 sticle de vin smecher, cu niste alcool mai tare la inceput, cu paste, saramuri si cafelele+digestivele aferente de final. Sigur, n-a fost nici o masa de 20 de euro/om, dar macar nu ne-a parut rau pentru ce-am patit acolo. Iar daca vrei sa bei doar un pahar de vin si sa mananci o pasta, sigur iesi mult mai ieftin.
Una peste alta, daca ajungi prin zona, ia un scaun pe terasa si baga-te in vorba cu oamenii. Iti garantam o seara pe care-o s-o povestesti, asa cum facem noi aici.
Fiindca n-avem poze, cauta aici, pe site-ul lor, mai multe. O sa gasesti inclusiv meniul si poze cu felul in care arata mancarea.
Am crezut ca ne-au pacalit oamenii din sat, fiindca parea ca e restaurantul hotelului, ceea ce nu suna foarte promitator. Ei, bine, Pino chiar e restaurantul hotelului, dar e o minunatie de carciumioara. Din pacate, n-am luat aparatele cu noi, sa va aratam ce-am bagat cu nesatz in trupuri, dar merita macar sa va povestim un pic.
Locul e foarte dragutz pe dinauntru, cu tenta caramizie, foarte prietenos, cu o terasa care iti pune soarele-n pahar daca te nimeresti acolo la apus, si mai ales cu o colectie de vinuri impresionanta. Zona din jurul oraselului Positano e renumita pentru vinurile (mai ales albe) pe care le face. Iar noi am avut bafta ca tipul care are restaurantul este somelier si era in seara aia la carciuma, asa ca am aflat, de exemplu, ca vinul pe care ni l-a strecurat elegant in sufletzel si-n nota de plata - un Riesling Italian - fusese 7 ani la rand in primele 4 vinuri albe din Italia. Dupa ce am ras o sticla intreaga, a primit si voturile noastre. Si-a mai intrat una.
Dupa cum bine stie orice om caruia ii place o masa buna, mancarea nu face mare lucru fara povestile din jurul ei. Iarasi am avut bafta, caci fiind singuri in restaurant, am avut parte de toata atentia trupei de-acolo, cu care am povestit vreme de vreo 3 ore, asa ca am aflat despre Costa Amalfi mai mult decat din 7 ghiduri turistice.
Acuma, despre mancare. In primul rand, probabil ca o sa te socheze dimensiunile platourilor. Patru farfurii adanci de paste s-au chinuit sa-ncapa toate deodata pe masa. Atat de mari sunt. I-am lasat pe baieti sa ne faca ei ce au vrut, si am avut parte realmente de un festin, fiindca dincolo de faptul ca mancarea e senzationala, portiile sunt huuuuuuge (ca sa se potriveasca, probabil, cu farfuriile model 3XL...).
Apoi, dupa ce ne-au daramat cu castroanele lor de paste, ne-a pus naiba sa-ntrebam de niste peste. Normal ca nu stiam nici un nume din ce ne-au insirat ei acolo, asa ca ne-am lasat iar la mana lor. Si bine-am facut, fiindca am mancat cea mai buna saramura din viata noastra. Facuta dintr-un peste care se cheama cernia si asezata fara cusur iarasi, intr-un platou absolut imens, fara exagerare, cat o masa de doi generoasa.
Nu ne mai intindem cu povestea, caci probabil te-ai prins ca totul a fost ireprosabil. Mai ales ca n-a fost nici foarte-foarte scump - pe la vreo 300 de eurici pentru 4 oameni, cu 2 sticle de vin smecher, cu niste alcool mai tare la inceput, cu paste, saramuri si cafelele+digestivele aferente de final. Sigur, n-a fost nici o masa de 20 de euro/om, dar macar nu ne-a parut rau pentru ce-am patit acolo. Iar daca vrei sa bei doar un pahar de vin si sa mananci o pasta, sigur iesi mult mai ieftin.
Una peste alta, daca ajungi prin zona, ia un scaun pe terasa si baga-te in vorba cu oamenii. Iti garantam o seara pe care-o s-o povestesti, asa cum facem noi aici.
Fiindca n-avem poze, cauta aici, pe site-ul lor, mai multe. O sa gasesti inclusiv meniul si poze cu felul in care arata mancarea.