SAKLIKENT. 40 de grade in aer. 3 grade in apa.
Se dau urmatoarele date: 40 si ceva de grade in aer. Turcia. Sud. Zaduf. Actiunea se intampla, cel mai probabil, undeva intre mai si octombrie. Turistul, naucit de soare si saturat deja de valul straveziu al Mediteranei, cauta ceva de facut, care sa-l scoata din rutina bere/cocktail/baie/somn. A se rezolva problema turistului naucit de soarele Anatoliei.
Ei bine, una dintre solutiile simple ale complicatei probleme ar fi ca turistul sa se urce intr-un autovehicul inchiriat sau intr-un autocar si sa isi faca de drum catre Saklikent. Saklikent asta e un canion (al doilea ca lungime din Europa, dupa Grand Canyon de Verdon, din Franta) taiat in Muntii Taurus, printre care se strecoara sugrumat raul Xanthos, si se-ntinde pe o lungime de vreo 15-20 km. Din astia, doar vreo 3-4 km sunt umblabili, ca dup-aia devine cam complicat, pe baza de catarat si alte distractii pe care nu vrei sa le practici cu patrujdegrade in scafarlie.
CUM AJUNGI
Cel mai simplu e cu o masina inchiriata. Daca pleci de la Fethiye, ai un drum de pana-ntr-o ora. Sunt vreo 50 km, dintre care cam 25 pe autostrada. Canionul e bine semnalizat, ai sa vezi semnul cu Saklikent cam peste tot. Tii autostrada Fethiye - Antalya (evident, spre Antaya...) si, cand treci de Kemer, o sa ai indicator spre Saklikent. Iesi de pe autostrada si, de acolo, mai ai vreo 20km, unde iarasi ai semne peste tot. E destul de greu de ratat.
Daca vii de la Kalkan sau Kas, trebuie sa mergi spre Fethyie, iar dupa vreo 40 de km, in dreptul localitatii Alacat, o sa iesi de pe autostrada, urmand din nou semnul. Iar de acolo, mai ai vreo doua intersectii, amandoua marcate si la fel de usor de abordat.
Daca nu vrei sa te complici cu masina/ urmat drum/ etc poti foarte bine sa iei o excursie de-o zi, fie din Fethiye, fie din Oludeniz, fie din Kalkan. Probabil c-o sa te coste undeva pe la 50-60 euro/persoana.
Daca vii de la Kalkan sau Kas, trebuie sa mergi spre Fethyie, iar dupa vreo 40 de km, in dreptul localitatii Alacat, o sa iesi de pe autostrada, urmand din nou semnul. Iar de acolo, mai ai vreo doua intersectii, amandoua marcate si la fel de usor de abordat.
Daca nu vrei sa te complici cu masina/ urmat drum/ etc poti foarte bine sa iei o excursie de-o zi, fie din Fethiye, fie din Oludeniz, fie din Kalkan. Probabil c-o sa te coste undeva pe la 50-60 euro/persoana.
CE SA FACI
Saklikent (orasul ascuns, in turceste) este, cum ii zice si numele, pitit intre doi versanti care au cam 300 de metri inaltime. Asa incat n-o sa vezi mare lucru la intrare. Care intrare (in canion) te costa 5 lire.
Si, practic, ceea ce urmeaza sa faci e al naibii de simplu: o sa te plimbi, vreme de vreo 2 ore, printre doi munti, cand pe umbra, cand pe soare, cand pe pietre, cand pe sub pietre, cu picioarele intr-o apa care are undeva intre 3 si 7 grade. Asta inseamna ca iti trebuie niste incaltari care sa nu alunece, care sa tina la apa, la noroi, la julituri si la catarat pe cataroaie. Fara ciorapi, de preferinta.
Trebuie sa mai stii ca, cel mai probabil, o sa si cazi in apa aia rece. Tot cel mai probabil, vei iesi ud/a leoarca si plin/a de noroi la sfarsitul acestei frumoase jumatati de zi. Asa ca, iarasi, cel mai indicat ar fi sa ai un costum de baie pe tine. Un tricou ar fi de folos, la fel ca si o sapcalie, ceva.
Grija cu aparatele de luat vederi, se vor afla in pericol zdravan de a fi inmuiate in suvoi si/sau de a fi busite de pietroaie.
Acuma, ideea e ca pe cei 3-4 km de traseu sunt cateva tipuri de zone: la inceput e o cascada mica dar voinica, unde probabil ca vei cadea prima data. Dup-aia urmeaza o bucata mai linistita, in care o sa ai timp sa te plimbi, sa faci poze in voie, sa admiri peisagiul cel chel dimprejur, dupa care vine o portiune de pietre pravalite in mijlocul raului. Adica o sa trebuiasca sa te cateri, sa te strecori, sa te bagi in apa pan-la brau (si chiar mai sus), si o sa mai trebuiasca sa ai mare grija de toate electronicele pe care le ai la tine. Apoi, inca o zona de plimbare la pas, si gata. Te-ntorci. Racorit/a catre usor inghetat/a, cu hainele fleasca si cu un zambet ciudat in coltul gurii. De la satisfactie. Fiindca tocmai ai avut cateva ore misto, cu un strop de miscare si uitand de cele 40 de grade de deasupra.
Daca dupa plimbare mai ai chef sa stai cu piciorusele-n apa, poti sa te duci sa mananci la carciumioara de alaturi, care are mesele puse de-a dreptul deasupra apei, adica poti pe bune sa stai la masa (pe un fel de podetz) si sa-ti bagi picioarele. In rau. Numa' vezi ca mandra carciuma e mai degraba o cantina, asa ca mai mult de-un cartof prajit, o bere si-o cicoritoare, nu prea ai ce baga in trup.
Ce altceva mai poti face:
1. Poti sa te opresti la Tlos, care e cumva in drum ( ai o abatere de doar 3-4 km). Tlos este una dintre cele mai vechi asezari lyciene, si, in Legendele Olimpului, era casa mitologicului cal zburator, Pegasus, si a stapanului sau, Belerofon, cel care-a omorat-o pe Himera. Locul e bine pastrat, ghizii sunt faini si, daca tot esti prin preajma, e pacat sa nu zabovesti o ora pe-acolo. Oleaca de istorie n-a stricat nimanui.
2. Poti sa faci rafting sau sa te dai cu colacele pe raul Xanthos. 15 euro pentru 30 minute, daca te bate gandul.
3. Iar daca esti pe aventura de-adevaratelea, poti incerca sa stai peste noapte la casutzele din copaci. Nu le-am vazut pe dinauntru, asa ca nu stim cum arata, dar pe dinafara poti sa le vezi in galeria de mai jos.
Si, practic, ceea ce urmeaza sa faci e al naibii de simplu: o sa te plimbi, vreme de vreo 2 ore, printre doi munti, cand pe umbra, cand pe soare, cand pe pietre, cand pe sub pietre, cu picioarele intr-o apa care are undeva intre 3 si 7 grade. Asta inseamna ca iti trebuie niste incaltari care sa nu alunece, care sa tina la apa, la noroi, la julituri si la catarat pe cataroaie. Fara ciorapi, de preferinta.
Trebuie sa mai stii ca, cel mai probabil, o sa si cazi in apa aia rece. Tot cel mai probabil, vei iesi ud/a leoarca si plin/a de noroi la sfarsitul acestei frumoase jumatati de zi. Asa ca, iarasi, cel mai indicat ar fi sa ai un costum de baie pe tine. Un tricou ar fi de folos, la fel ca si o sapcalie, ceva.
Grija cu aparatele de luat vederi, se vor afla in pericol zdravan de a fi inmuiate in suvoi si/sau de a fi busite de pietroaie.
Acuma, ideea e ca pe cei 3-4 km de traseu sunt cateva tipuri de zone: la inceput e o cascada mica dar voinica, unde probabil ca vei cadea prima data. Dup-aia urmeaza o bucata mai linistita, in care o sa ai timp sa te plimbi, sa faci poze in voie, sa admiri peisagiul cel chel dimprejur, dupa care vine o portiune de pietre pravalite in mijlocul raului. Adica o sa trebuiasca sa te cateri, sa te strecori, sa te bagi in apa pan-la brau (si chiar mai sus), si o sa mai trebuiasca sa ai mare grija de toate electronicele pe care le ai la tine. Apoi, inca o zona de plimbare la pas, si gata. Te-ntorci. Racorit/a catre usor inghetat/a, cu hainele fleasca si cu un zambet ciudat in coltul gurii. De la satisfactie. Fiindca tocmai ai avut cateva ore misto, cu un strop de miscare si uitand de cele 40 de grade de deasupra.
Daca dupa plimbare mai ai chef sa stai cu piciorusele-n apa, poti sa te duci sa mananci la carciumioara de alaturi, care are mesele puse de-a dreptul deasupra apei, adica poti pe bune sa stai la masa (pe un fel de podetz) si sa-ti bagi picioarele. In rau. Numa' vezi ca mandra carciuma e mai degraba o cantina, asa ca mai mult de-un cartof prajit, o bere si-o cicoritoare, nu prea ai ce baga in trup.
Ce altceva mai poti face:
1. Poti sa te opresti la Tlos, care e cumva in drum ( ai o abatere de doar 3-4 km). Tlos este una dintre cele mai vechi asezari lyciene, si, in Legendele Olimpului, era casa mitologicului cal zburator, Pegasus, si a stapanului sau, Belerofon, cel care-a omorat-o pe Himera. Locul e bine pastrat, ghizii sunt faini si, daca tot esti prin preajma, e pacat sa nu zabovesti o ora pe-acolo. Oleaca de istorie n-a stricat nimanui.
2. Poti sa faci rafting sau sa te dai cu colacele pe raul Xanthos. 15 euro pentru 30 minute, daca te bate gandul.
3. Iar daca esti pe aventura de-adevaratelea, poti incerca sa stai peste noapte la casutzele din copaci. Nu le-am vazut pe dinauntru, asa ca nu stim cum arata, dar pe dinafara poti sa le vezi in galeria de mai jos.
CAND SA TE DUCI
Partea turistica a canionului e deschisa de pe la mijlocul lui aprilie pana prin miez de septembrie. Evident, cu cat e mai in afara sezonului de vara, cu atat e mai liber si e mai fain. Daca ploua mult in zona in zilele de dinainte, probabil ca n-o sa va lase sa intrati, ca se umfla apa si nu se poate umbla prin rau. Asa ca stati cu ochiul pe prognoza cu cateva zile inainte, daca vreti sa mergeti.